Context: Primesc “brief”: mesaj de La mulți ani de maxim 1 line. Pentru un client.

Vine brief de dimineață
Cu specificații clare.
“Vrem un copy, nu o clanță;
Că azi nu-i zi oarecare.”

Azi e ziua unui șef;
Mare boss peste regat;
N-ajunge nici Master Chef;
Pân la nasu-i de-mpărat.

Șefuleții de sub șef
Se agită în clădire
Cum facem să-i facem chef
Poate ne dă o mărire.

“Brief la Shorty” zice unul
“Face el copy-urare!”
“Și de-i dăm feedback cu tunul,
Sigur scoate una tare!”

Așadar primesc job order
Cu cod roșu de urgență.
Pun propuneri multe-n folder;
Dar să vezi impertinență.

Vine feedback una două:
“Nu e bine; vrem mai multe!
Plus o abordare nouă
De pe scaun să ne mute!”

“La mulți ani, măria ta!”;
“Să trăiești, Bossean Versace!”
“Doamne-ajută-n casa ta,
banu gros să se descarce!”

Nu e bine nici acuma!
Nu e bine niciodată!
“Nu e bine” zic întruna!
Nu e bine înc-o dată!

“Vai de pulicica mea!”
Mă gândesc privind în gol
Uite-așa m-oi interna
La Obregia-n subsol!

Nu era oare mai bine,
Urarea s-o faci din suflet?
Simplu, așa cum îți vine;
Nu cusută cu ață albă, falsă ca o babă-n cadă, arsă ca o farsă proastă, de plastic ca o nevastă ce-a avut freză cu creastă, dar susține că e castă.

Advertisements

Master & Servant

January 16, 2014

Context: Cătălin are trainee. Trainee-ul lui râde cu trainee-ul meu. Cătălin îşi strigă trainee-ul. Nu răspunde. Se enervează şi ţipă.

Într-o zi plictisitoare,
Vlad, al meu trainee, e chill
şi induce în eroare
alt trainee de pe alt hill.

Alexandra-i o fetiţă
ce-i trainee la Cătălin;
De nu-i vede sub rochiţă,
Vlad al meu simte că-i chin.

Aşa că îi dă târcoale
Şi se-amuză împreună.
Vrea reţetă de sarmale,
îi ia număr, cic-o sună.

Râsul lor de copilaşi
îmi răzbate prin urechi.
Mă gândesc: „Ce drăgălaşi,
sparg şi mood-ul de priveghi.”

Cătălin în schimb s-a tuns
şi lucrează totul brici;
la mail primul dă răspuns,
de apoi n-ai ce să-i zici.

Strigă el după trainee:
„Alexandra, hai puţin!”
Trainee-ul e hi-hi-hi,
cu Vlăduţ bea Rasputin.

Cătălin se enervează –
5 flotări penalizare.
Ce voia nu mai contează,
iar e mood de-nmormântare.

Ropotă Likes advertising

November 26, 2013

Context:
Andrei Ropotă vrea în publicitate, așa că dă like obsesiv la toți cei care l-ar putea angaja. Niște băieți amuzanți i-au făcut și un site: http://ropotedelikeuri.tumblr.com/?og=1

Într-o zi stau liniștit
și ascult muzică faină.
LIKE ‘te dreq dă sictirit,
Înc-un like și pentru haină.

Like la poza de profil,
Like la postul despre Hitler,
Like la poza cu trotil
Like la share-ul despre icter

– Ești nebun, copile, ce-ai?!
– Like ce-mi place cum vorbești!
– Lasă-mă, că nu ești scai!
– Like ce-mi place cum gândești!

Dau să fug înspre căsuță
– LIKE ce interfon frumos!
Mă ascund sub o măsuță.
– LIKE covorul că-i pufos!

Vine Laura acasă
– Like ce tipă bună ai!
Ies cu bâta de sub masă
– Like că-n cap ai să mi-o dai!

Omul e-n drum spre spital
– LIKE la ambulanță, Doamnă!
Zgomotul e infernal
– LIKE sirena, zici că-i goarnă!

La spital omul începe
– Like Dom’ doctor, să trăiți!
Doctorul vede cucuiul.
– Io vă like dublu, să știți!

Doctorul se luminează
– Like ce fain vă încruntați!
Pe Ropotă-l internează
– De dau Like vă supărați?

Acum e legat și singur
– Like ce albă-i sala asta!
Ce urmează este sigur:
– Io dau Like și cu-asta basta!

Context:

Ionuț scrie un articol:
http://www.adplayers.ro/articol/Oameni-8/Johan-Ohlson-ex-Creative-Director-Saatchi-Saatchi-Creativii-castiga-intre-500-si-1-000-EUR-pe-zi-4496.html

Încă de când eram mic,
Mi-au plăcut banul și luxul.
Să vă povestesc un pic
Pe la noi care e fluxul.

În conta el are flow.
Cașul se rulează zilnic.
Fetele dau din popou,
că tăticul ese darnic.

În creație, se știe,
Nu e loc de mărunțiș.
Că toți suntem pe felie
Și avem doar un fetiș.

Zilnic, pe la ora două,
casierul intră-n sală
Chiar de-i soare, chiar de plouă;
ne dă pentru agoniseală.

Și vorbim de sume mari:
Euroii curg ca apa,
Euro și nu dolari,
Cu dolari lucra doar tata.

500 la fiecare
ori 5 zile-n săptămână.
Cât luăm pe lună oare?
Zece mii cu toții-n mână!

Și să vezi ce viață bună
Ducem noi zilnic pe-aici,
Că o dată la o lună
O au Puya și-ai săi amici.

Masaj porno și șampanii.
Icre negre și homari.
Toate astea-ntre campanii
Și headline-uri d-alea tari.

Mașini scumpe și șoferi.
Paznici răi și cocaină.
Mălă-ntreabă: “Unde meri?”
Eu răspund: “La balerină!”

Clienții rău se stresează.
Când se uită ei în zare.
Preșul roșu îl așază,
Doar mergem la prezentare.

La meetingul cel intern,
noi dictăm care e mersul.
Și-ntr-un stil bun și modern,
promovăm, frate, excesul.

Acum douăzeci de ani,
s-au șoptit pitit masonii.
“Nu le spuneți c-aveți bani!
Da-ți-le doar bazaconii!”

Și-asfel mult timp s-a mințit
Cum că-i greu și-i mult de muncă.
Ai tras mult și te-ai spetit,
Pentru un sendviş cu șuncă.

Acum totul s-a schimbat,
Căci astăzi am fost expuși.
Totul c-un comunicat
Fără perdea sau mănuși.

Ionuț a spus adevărul:
De fapt, suntem milionari.
Nu dăm cu aspiratorul,
C-avem sclavi
Și mașini tari.

Bubu the fool

September 24, 2013

Context:

S-a îmbolnăvit ţestosul. Am cerut ajutorul pe facebook unor oameni care se pricep. Multă lume din lista mea de prieteni a urmărit evoluţia discuţiilor şi mă întreba despre broscoi. Pace voo. It’s all good.

 

Să tot fie vreo opt veri
de când Bubu e în viaţă –
deci nu e de azi, de ieri,
iar asta-i citeşti pe faţă.

Mai demult stătea în plastic
şi halea inimi de vită,
până s-a făcut obraznic:
n-a mai vrut sare cu pită.

Dă-i cu shrimps şi biscuiţi,
peşti uscaţi şi caviar.
Uşurel, că n-are dinţi,
nici urechi n-are măcar.

După câţiva ani de zile
de urlat „Frogstere, hai!”,
mâţa mea îmi dă o ştire:
„N-au urechi, tu nu ştiai?!”

Apoi se îmbolnăveşte
Apoi să îl duc la vet
Apoi nimic nu pofteşte
Mă gândesc „Al dracu’ pet!”

Dau injecţii, îşi revine.
Mă gândesc să-i cumpăr vilă.
Iau acvariu, totu-i bine
şi trec anii fără milă.

Dăm cu blunt-uri împreună,
ne tripăm pe rând ca proştii,
telepatic mă înjură
şi râdem cu ochii roşii.

Creştem astfel împreună,
batem 5-u’ când e cazul,
până când acum o lună
broscoiul schimbă macazul.

Stă prea chill în carapace,
de mâncare nu se-atinge,
iarba deloc nu-i mai place
şi uşor-uşor se stinge.

Nu am somn; privesc la Lună,
amintiri mă năpădesc:
cum râdeam noi împreună
pe la câte-un film turcesc,

cum stăteam la înălţime,
etaj 12-n bloc de şapte,
doar broscoiul şi cu mine,
susu-n jos şi faţa-n spate.

Dă-i cu Mălă pe la centru’
de recuperat broscoi.
Cumpăr şi un broscometru
şi injecţii până joi.

Mâţa mea e asistentă
doar atunci când este cazul –
mă asistă insistentă
când înţep broasca cu acul.

Îşi revine şi mănâncă
doar vită şi deloc peşte,
stă cu pula-n sus pe stâncă,
la becul UV zâmbeşte.

Context:
Un articol despre ecosistemele 3D din lumea digitală a advertisingului: http://www.adhugger.net/2013/07/30/digital-loves-clients-the-3d-ecosystems/

Digital şi cu ai lui
Se plimbau pe o alee;
La umbra salcâmului,
Synergy este o cheie.

Se deschid şi porţi 3D
Cu portal închis în vortex.
Benefitul care e?
It is just extremely complex.

Contextul de sinergie
E-o comoară nucleară.
Digital signal, se ştie,
De la un channel la other.

Dacă tot n-ai înţeles,
Stai aşa să îţi mai spun:
Target audience success
+ PRO Facebrands, ej nebun?!

De pe mothership coboară,
Direct dinspre internet,
Vega Olmos dă să sară
În cârcă la un client

Şi-i şopteşte la ureche cât se poate de suav: “They can now create products that communicate and stop communicating products.”

Nea client se-ncruntă tare:
“Coaie, tu ce vrei să zici?”
Vega Olmos bagă mare:
“Frate, io-ţi torn aur aici!”

Clientul se mai gândeşte, se foieşte şi se screme, când deodată izbucneşte şi de jos ridic-un cleşte, pe nea Vega mi-l păleşte şi-l loveşte şi-l plezneşte până sângele-i ţâşneşte din cortexul său de peşte care vrăjeşte şi vorbeşte englezeşte.

vara 2013

July 29, 2013

O zi de muncă începe cu știrile. Politică, sfaturi pentru dezvoltare personală, accidente, sfaturi despre cum să rămâi tânăr de-a pururea, viața agitată a sportivilor, sfaturi despre cum să te descurci mai bine la job, cancan, sfaturi despre cum să îți administrezi relația cu partenerul de viață, descoperiri minune în domeniul medical, sfaturi despre cum să faci sex, știri despre copilul reptilian găsit în Nicaragua, sfaturi despre cum să dai un sfat bun când e nevoie. Și e mare nevoie de sfaturi.

Facebook.
Ioana arată bine la plajă. Sfaturi despre cum să manageruieşti un ONG. Alexandru a ajuns suficient de matur încât să fie mândru de părinții lui, așa că pune o poză de la masa de duminică. Organizație non-profit de dat sfaturi. Ancuța mă invită să mă îndrăgostesc de ProdLacta Brașov. Social club în care ne sfătuim cum facem lumea mai verde. Silvia este fan yoga, Coldplay, TopGear și îi place să salveze caii din Letea. Activități de PR „firești”. Unul dintre foștii mei șefi dă sfaturi celor mici în cadrul unui eveniment organizat de ThinkFree împreună cu Adunarea Sfatului Sector 3 București.

Muzică.
În general proastă sau foarte proastă. Ascult muzică mai veche, dar lumea îmi dă un sfat: „ok, cu toții știm de muzica aia, dar noi mergem la Control și acolo ascultăm muzică proaspătă, știi ce zic, fratele meu?”

La mare.
„Hei, ajută-mă și pe mine cu un sfat… auzi, da… la petrecerile astea hip-hop ce se bea de obicei?” La terasă, la masă, deasupra farfuriei cu costițe de berbecuț: „…şi am băgat și droguri, da.” Pe o plajă cu lume hip, o domnișoară simpatică mă sfătuiește: „să îl cerți pe băiatul cu pizza că nu vrea să vină până pe plajă cu ea, cică să merg io până la șosea să o iau!”

Cu berea în față, la un eveniment despre advertising: „…să-mi dai și mie dintr-ăla… MeDe… DeMeDe… am auzit că e tare…”  

Îi spun unui prieten că sunt singur, dar mă sfătuiește că e totul ok dacă te regăsești, iar asta se face foarte simplu: puțină yoga și niște mișcare la o activitate de guerilla gardening.

Băsescu e hoț. Norzeatic s-a încurcat o dată, așa că nu e mișto concertul. Cocalarii strică țara. Țiganii nu sunt oameni. În Vamă era mișto, dar acum e de căcat. Corporațiile sunt de vină. Nu haina îl face pe om, dar vezi ce pui pe tine, că știi, e vorba de respect de sine până la urmă. Alina e o curvă. Eu știu mai bine cum te fură barmanul la cocktail. Hai să ne luăm un cocktail, dar îmi bag pula în el că oricum e mai mult suc sau gheață. El oricum nu prea s-a uitat la filme, deci nu prea are despre ce să vorbească. Cred că e cam cocalar, așa. Și apropo de filmu ăla, îl știu pe regizor, am fost cu el la școală. Știi, a fost cu parașuta aia de scrie modă acum. Da, și eu îl știu, să-ți zic o fază mișto când se luase la ceartă la Cannes cu Puiu. Erau amândoi beți criță. Și apoi a scos și „În lanul cu piulițe” cu bani de la niște afaceriști dubioși. Îl știu, a jucat aia mică, Ramona, da. Auzi, scuze că vă întrerup, e mișto filmul? Da, e mișto. Să revenim… să vezi cum făcea figurantu’ ăla gras la filmare, te căcai pe tine de râs….”

“Hai la porumbuuuuu’, fructe de pădure aveeeeeeem, hai la porumbuuuuuu’.” Un bărbos cu ochelari scoate nasul din carte, îşi dă jos căştile Beats By Dre şi întreabă „Cât e păhărelul?” „Ieftin, 10 lei.” „Vreau şi eu unul.”

%d bloggers like this: