Bubu the fool

September 24, 2013

Context:

S-a îmbolnăvit ţestosul. Am cerut ajutorul pe facebook unor oameni care se pricep. Multă lume din lista mea de prieteni a urmărit evoluţia discuţiilor şi mă întreba despre broscoi. Pace voo. It’s all good.

 

Să tot fie vreo opt veri
de când Bubu e în viaţă –
deci nu e de azi, de ieri,
iar asta-i citeşti pe faţă.

Mai demult stătea în plastic
şi halea inimi de vită,
până s-a făcut obraznic:
n-a mai vrut sare cu pită.

Dă-i cu shrimps şi biscuiţi,
peşti uscaţi şi caviar.
Uşurel, că n-are dinţi,
nici urechi n-are măcar.

După câţiva ani de zile
de urlat „Frogstere, hai!”,
mâţa mea îmi dă o ştire:
„N-au urechi, tu nu ştiai?!”

Apoi se îmbolnăveşte
Apoi să îl duc la vet
Apoi nimic nu pofteşte
Mă gândesc „Al dracu’ pet!”

Dau injecţii, îşi revine.
Mă gândesc să-i cumpăr vilă.
Iau acvariu, totu-i bine
şi trec anii fără milă.

Dăm cu blunt-uri împreună,
ne tripăm pe rând ca proştii,
telepatic mă înjură
şi râdem cu ochii roşii.

Creştem astfel împreună,
batem 5-u’ când e cazul,
până când acum o lună
broscoiul schimbă macazul.

Stă prea chill în carapace,
de mâncare nu se-atinge,
iarba deloc nu-i mai place
şi uşor-uşor se stinge.

Nu am somn; privesc la Lună,
amintiri mă năpădesc:
cum râdeam noi împreună
pe la câte-un film turcesc,

cum stăteam la înălţime,
etaj 12-n bloc de şapte,
doar broscoiul şi cu mine,
susu-n jos şi faţa-n spate.

Dă-i cu Mălă pe la centru’
de recuperat broscoi.
Cumpăr şi un broscometru
şi injecţii până joi.

Mâţa mea e asistentă
doar atunci când este cazul –
mă asistă insistentă
când înţep broasca cu acul.

Îşi revine şi mănâncă
doar vită şi deloc peşte,
stă cu pula-n sus pe stâncă,
la becul UV zâmbeşte.

%d bloggers like this: