Context: 
Viorel, your next door graphic designer, primeşte feedback: 
“Fă te rog una şi cu cer senin, cu câţiva norişori, în partea de sus, şi cu iarbă în partea de jos – pe genul panoului din ataşament. 
Te rog să ne dai şi o variantă pe verde cu înşiruirea de (aici am tăiat că să nu va prindeţi voi despre ce client e vorba, hehe) în background, dar fără alte elemente.” 

Dacă nu ai norişori,
ad-ul tău este degeaba;
poate-i dai şi nişte flori
bine cropped, că nu e grabă.

Cerul să fie senin,
în spirit comercial,
iarbă să îi pui din plin,
că să pară natural.

Iar în background vreau să fie
nebunie cât încape,
să exprime veselie,
pe client să-l dăm pe spate.

Aşteptăm şi vizualul
încărcaţi de nerăbdare,
că soseşte festivalul
unde rost să-nscrii nu are.

Şi-uite-aşa am tradus brieful
pe limba lui Viorel,
care-acum bagă ca MIG-ul,
să facă layout altfel.

Context: „Căutăm copywriter

Muncitor, prolific şi pasionat. Pe insight, nu pe exagerări. Dotat cu pană măiastră, bun simţ şi responsabilitate. Proiectat să reziste şi la broşuri, şi la deadline-uri scurte, şi la pretenţii absurde repetate, şi la exigenţă maximă.

CV-uri şi portofolii la jobs@XXX.advertising.ro cu menţiunea COPY. Blazaţii şi cei interesaţi de îmbogăţire rapidă sunt încurajaţi să NU aplice.”

 

Creativul tre’ să fie
proiectat inginereşte –
mintea-i toate să le ştie,
să scrie până plezneşte.

„Practic, noi ne dorim Totul!
Doamne, vrei să te-angajăm?
Dar să ştii: te joci cu focul!
Prestezi sau ne supărăm!”

Ăştia, frate, sunt în stare
s-angajeze pe Ainştain
şi să-i bage multă sare
în anus că n-a scris fain.

Nu mai zic de exigenţă
şi să revenim puţin.
Dincolo de experienţă,
ce dânşii cred că obţin:

Creier mare cât un munte,
cu o minte ce luceşte.
Deci un om ce poate multe
scoate aur când munceşte.

E ok să vrei dintr-astea,
tu angajator fiind,
dar să vezi acu’ năpastă,
cât vrei tu să dai la schimb:

Bani fix pulă, că e criză,
broşuri care NU blazează,
să stea 24-n priză,
treaba lui dacă prizează.

Şi mai vrei mai mult de-atâta:
să-i ceri tot ce e absurd,
repetat în cap cu bâta,
să-l loveşti pân’ vine SMURD.

Vreau să ştiu cine e geniul
ce se-aruncă-n interviu.
Poate vreun şomer de genul:
„Hai că văd io cum scap viu.”

Păi se poate, mă băieţi,
să faceţi din copywriteri
sclavi ce-n timp ajung demenţi,
în loc să devină fighteri?

%d bloggers like this: