Haiducii publicității

November 24, 2010

Context: În ultima vreme se vorbește tot mai mult despre cât de nașpa e publicitatea acum și despre cât de minunată era ea mai demult, când “haiducii publicității” tâlhăreau pe aceste meleaguri.
Un exemplu

Poezie:

mai demult erau haiducii
cei mai tari publicitari
îşi făceau veacul cu cucii
în boscheţi comunitari

erau vremuri tare grele
cu războaie şi miliţii
clienţi-ţeapă şi belele
şi briefuri din puţul minţii

în codru era doar viscol
tot în jur era incert
frig năprasnic şi pericol
ce trecea doar cu vin fiert

căci la hanuri şi la baruri
se-ascundeau haiducii care
făceau planuri de noi aduri
concurenţa s-o-nfioare

tot în vremuri ticăloase
au trăit bunicii noştri
cu războaie dubioase,
mulţi balauri şi chiar monştri

cu aceeaşi veche placă
haiducii publicitari
se pun toţi de ne atacă
pe noi ăştia preşcolari

că suntem cu caş la gură
şi avem birouri faine
n-am stat ca ei pe bordură
şi culmea: avem şi haine!

dimineaţa servim ceai
şi luăm lunar salariul
când pe vremuri n-ajungeai
să-ţi permiţi măcar tramvaiul

uite-aşa se face banul
pe la colţuri, după baruri
n-ai acum da’ ai la anul
o vilă şi trei gipanuri

deci de eşti vreun creativ
sau account ori poate planner
tre’ să gândeşti pozitiv
în al businessului manner

să renunţi la ţigări fine
la ţoale şi la bănuţi
că trăieşti la fel de bine
dacă taci şi execuţi

Context:
Azi dimineaţă am postat un pamflet în care făceam legătura dintre moartea lui Păunescu şi o agenţie (Head) care caută copy. Mai multe persoane m-au făcut cu ou şi cu oţet că îndrăznesc să mă leg de nenea Pău’ şi aşa mai departe. Fiind acostat cu o bâtă, julit şi încercuit, am şters însemnarea. Fuck that. Am scris alta 🙂

Poezie:
În caz că unii se-ntreabă
cum de-am şters ultimul post
vă voi spune-acum în grabă
chiar de nu prea are rost

s-o luăm cu începutul
Păunescu a murit
şi-al dracu’ evenimentul
cu altul s-a potrivit

căci o veche agenţie
de reclame româneşti
face un anunţ, frăţie,
de-ţi vine să te cruceşti:

caută un scriitor
chiar când altul a murit
uite cum întâmplător
chestiile s-au potrivit

eu, băiat cu mintea brici,
fac o glumă şi-am postat
mă trezesc în cap cu-n bici
cu care m-au acostat:

“Cum de îndrăzneşti tu, Shorty,
copilaş cu caş la gură,
să ne deranjezi tu morţii
treci să-ţi dam o julitură!”

eu, speriat nevoie mare,
am zis “Frate, stai aşa”
da’ te pui cu gloata care
a zis: “‘Pe foc cu inima ta!”

însă gloata s-a retras
către munca din birou
eu iar singur am rămas
cu o foaie şi-un stilou.

%d bloggers like this: