Cu ei am zburat prima dată cu avionul.
I-am purtat 10 zile în Amsterdam pe bicicletă.
I-am dus la Paris vara şi în Budapesta iarna.
Cu ei am fumat şi am băut.
Cu ei am fost pe scenă la AdPrint şi la AdOr.
Cu ei am fugit în Ungaria de poliţie până la vama Borş, la 3 dimineaţa, cu 220 la oră.
M-am certat cu gagică-mea pentru ei când zicea ca sunt de cocalari.
I-am asortat oricărei ţinute sau eveniment şi i-am preferat oricând faţă de alţii.
Azi s-au rupt… în cur.
Perechea mea preferată de blugi. Motherfucker goddamn.

Cristina is gone

April 26, 2010

Context: În plin sezon de demisii în publicitate, Cristina, Creative Group Director la noi în agenție, s-a cărat spre meleaguri mai prietenoase.

Poezie:

la noi în  publicitate
e sezonul de demisii
pleacă lumea pe-unde poate
lasă jobu-n pizda mă-sii

azi vorbim despre Cristina
Group Creative de la noi
n-a putut să se mai ţină
și-a zis: “I am through cu voi!”

creativii săi suspină
căci viitorul lor e-n ceaţă
cine-n puf o să-i mai ţină?
cine-o da grupului viaţă?

și încet bocesc săracii
2 copy, 2 arţi şi-un grafic
plâng şi-s roșii precum racii
dar s-o luăm și biografic:

cu cinci secole în urmă
Cristina se angajează
ca mine: oaie în turmă
iar apoi ea avansează

bătălii au fost destule
cu clienți ce știu ei totul
dar la fel precum Hercule
cu concepte le-a rupt botul

au venit și șefi de-afară
atrași cu mult cașcaval
dar ca și odinioară
au fost toți luați de val

și-uite aşa au trecut anii
iar Cristina a simțit
că n-o ții nici cu toți banii
și-are-un mare apetit:

visează la libertate
nu mai vrea să stea în praf
iar a sa activitate
e doar coli A4-n vraf.

așadar a plecat vineri.

Copy dar nu writer

April 21, 2010

Context:

O agenţie de publicitate postează un anunţ de recrutare pe iqads:

“Dar nu orice fel de copywriter.
Talentat, dar fără să-şi dea talente.
Exigent, dar nu doar cu ideile altora.
Pasionat, dar nu numai de festivaluri şi proiecte inexistente.
Serios, dar nu fără simţul umorului.
Experimentat, dar nu prea mare pentru proiecte mici.
Scuze, momentan nu căutăm juniori, studenţi, practicanţi, aspiranţi. Nu mai încercaţi.”

Poezie:

Talentat dar nu prea tare
Pasionat dar de ce oare?
Bun la suflet dar nu înger
Iute-n creier dar nu fulger

Vrem un copy dar nu writer
Luptător dar nu chiar fighter
Să vrea bani dar nu cu sacul
Că-l batem de îl ia dracul

Cam înalt dar nu cât bradul
Mai slăbuţ dar nu ca gardul
Festival dar nu pe scenă
De premii să-i fie jenă

Scuze dar noi vrem seniori
Să munceşti dar să nu mori
Să-ncercaţi dar nu prea tare
Că rost sincer nu prea are

E serios dar este ţeapă
Nu-i ulei dar nu-i nici apă
Scriitor dar arhitect
Nu-i greşit dar nici corect

Fericirea de a nu munci

April 19, 2010

Context:
qhan: eu fac mititei din carne de cerb, căprioară şi urs
qhan: știi ce aromă au, ioioioi
shorty: aaaah motherfuckerrrr

Poezie:

acest domn din lumea bună
s-a oprit subit din muncă
cam de-acum o săptămână
şi de-atunci doar stă şi cântă

fost strateg de mare clasă
cunoscut pe interent
acum o freacă pe-acasă
şmecher ca un proxenet

când în cap i se năzare
se găteşte bărbăteşte
ia raniţa în spinare
şi porneşte înspre peşte

parcul e-n proximitate
şi un lac are într-însul
qhan prinde peşte, frate
de ciudă m-apucă plânsul

pe când noi muncim vârtos
unguru’ doar leneveşte
iată că şi-un peşte-a scos
şi cu peştele vorbeşte:

“- ce faci, coaie, care-i mersu’?
– pretty bad, că-s capturat
– nu te plânge, că-i bun versu’
– hai c-aici ai aberat”

şi-uite aşa omul o arde
de la 10 dimineaţa
acum stomacul îl arde
şi merge să facă piaţa

între timp noi la birou
gregory’s şi snack attack
sau covrigi de la metrou
oricum toate-s de căcat

revenim uşor la ungur
acu-i în bucatarie
mirosu-i de bun augur
face mici cum doar el ştie

mai departe nu pot scrie
căci mi-e rău de la stomac
bunătăţi nu pot descrie
când de prânz nu am mâncat

Context:
From: Janina O@%$#A
Sent: Thursday, April 15, 2010 3:54 PM
To: Shorty
Subject: potenţial topic de poezie

Danone renunţă la încercarea de a obţine recunoaşterea efectelor benefice ale consumului de iaurturi Activia şi Actimel.

janina-i colega care
crede că mă îmbârligă
nu gândiţi lucruri murdare
căci spre altceva instigă
dânsa vrea să scriu un vers
poate două sau o sută
despre-un brand tare pervers
şi pe el vrea să m-asmută
în PR dânsa lucrează
un domeniu complicat
ştiri şi bârfe tot lansează
despre branduri de… frumoase ce sunt
pe-unele le creşte mari
pe-altele mi le ucide
depinde cu câţi bani sari
de nu-s mulţi, uşa-ţi închide
astăzi vede ea o ştire
şi gândeşte imediat
“facem buzz de năruire
şi pe brand l-am cariat!”
este vorba de danone
cu-ale sale vechi probleme
chimicalele nu-s bune
şi-are toxine în creme
şi janina împleteşte
josnic plan de înjosire
şi de mine-şi aminteşte
cică vrea să mă inspire
şi îmi dă linkul pe mail
cu ştirea ce încă frige
cică să scriu un cocktail
ce-n danone se înfige
însă astăzi nu am chef.

Context: După ce am ieşit la băut vineri seara, unii au luat-o către casă, iar alţii s-au caftit pe stradă.

vineri seara este bine
oamenii doresc să bea
mai mulţi pretini şi cu mine
şi chiar şi gagică-mea

stăm şi bem şi povestim
că doar tineri suntem toţi
pe urmă ne perpelim
din bar greu să ne mai scoţi

unii pleacă înspre căşi
alţii se ceartă în stradă
restu’ beau şi mai nervoşi
căci sub mese vor să cadă

dimineaţa pe la cinci
iorgu şi cu mălăescu
au uitat şi de gagici
că sunt rău băuturescu

şi cum merg uşor pe stradă
să se ducă la culcare
prin ceaţă încep să vadă
cocalari şi cocalare

iorgu-i primul acostat
de gaşca de infractori
mălăescu-i turmentat:
“lasă-l în pace sau mori!”

cocalarul se oftică
şi spre mălă se îndreaptă
dar primeşte una-n chică
şi pe jos avea să cadă

iorgulescu e pe-asfalt
şi priveşte cam pasiv
cum trupa-l ia cu asalt
şi-l loveşte intensiv

mălăescu se-ncordează:
“fiv-ar mama să vă fie!”
la pumni mi se-aventurează
şi loveşte-n carne vie

primul cade ca popica
restul iute-l înconjoară
nu e loc să mai simţi frica
când dujmanii te omoară

bătălia e în toi
pe iorgu-l apucă scârba
pe mălă s-au suit doi
şi dansează pe el sârba

însă mălă se ridică
ca eroul din poveste
şi pe unu’ mi-l apucă
şi pe loc îi dă o veste:

“ia de-aici un pumn sau doi
poate pofteşti şi-un picior
eu mă bat acum cu voi
că de la alcool am spor”

însă domnii cocalari
mi-l culcă a doua oară
şi-l lovesc în ochelari
de pe faţă-i dau să sară

însă mare-a fost greşeala
să te legi de ochelari
asta le-a-nsemnat sfârşeala
celor patru cocalari

iorgu tot de jos priveşte
căci alcoolul l-a răpus
parcă puţin şi zâmbeşte
căci la minte-i tare dus

uite-aşa întinereşti
şi ţesutul se-nnoieşte
nişte sânge de mai verşi
altul nou în loc va creşte

Demisie în publicitate

April 8, 2010

Context: Chiuhan Adrian îşi dă demisia de la Publicis

Poezie:

într-o mare agenţie
grea de tot la noi pe piaţă
ghici cine-i strateg, frăţie?
e qhan, v-o spun pe faţă

ziua el munceşte tare
noaptea tot la muncă este
şeful nu-i dă de mâncare
şi nici apă când i-e sete

pitchuri şi clienţi grămadă
se adună pe spinare
qhan începe să creadă
că de-aici n-are scăpare

acasă are femeie
dar degeaba ea există
că nimic n-are să-i deie
nu se ştie cât rezistă

şi mi-e greu să văd cum unul
cum este domnul qhan
este sclav şi şef e banul
trage mult pe-un gologan

dar acum o săptămână
când domnul Iisus murea
qhan are-o veste “bună”:
“ia un pitch, în pula mea!”

“Ce să fac, domn’e, cu pitchul?”
spune qhan timorat
“Munceşte sau dau cu biciul!”
şeful său tare-a tunat

unguru’ dă şi lucrează
pătimeşte ca-n poveşti
concepte-şi imaginează
d-alea publicităreşti

şi nu doarme deloc omu’
chiar de paşti capu-şi ciocneşte
da-i fibros precum e pomu’
şi ideea nu ţâşneşte

mai stă el şi mai transpiră
şi-n final ceva tot coace
toţi din jur acum l-admiră
strategia-i eficace

însă vine şeful său
şi cu glas mieros întreabă:
“zi-mi şi mie, măi flăcău,
de ce ai scris în arabă?”

căci ce unguru’ a scris
e prea greu pentru manager
şi atunci pe loc a zis:
“măi qhan, tu eşti un înger

însă eu nu înţeleg
ce tu strategeşti acolo
poate că oi fi eu bleg
sau e greu să lucrezi solo”

şi managerul pretinde
cu un aer degajat
ca qhan să mai colinde
prin concepte de căcat

“pân’ aici, băi pelicane!”
strigă qhan furios
“visezi numa’ avioane
aşa că-ţi spun ADIOS!”

“nu pleca, qhane dragă”
plânge şeful disperat
“căci la mine în ogradă
tu eşti cel adevărat”

dar acum nu mai contează
e târziu să mai ceri scuze
şi qhan reacţionează
chiar de e vânăt la buze

şi din geaca lui de piele
scoate qhan liniştit
un pistol cu gloanţe grele
şeful său e îngrozit

“ungure, gândeşte bine
că eşti tânăr şi-ai o viaţă
nu mai e nimeni ca tine
nu face-o necugetată!”

dar qhan apasă tare
sânge sare-acum din creier
gaura din cap e mare
ca-n povestea de cartier

aşa e-n lumea modernă
toţi vor tare să se-afirme
pe-o ureche dorm pe pernă
şi trag tare pe la firme

%d bloggers like this: